Proiecte de cercetare
Planul National de Cercetare, Dezvoltare si Inovare - PN II, Program : IDEI Nr. 194/2007, Cod CNCSIS : ID_972 PRODUCTIA CONTROLATA DE DISCONTINUITATI SI TRATAMENTUL ARIILOR PROFUND DEZAVANTAJATE Director: Prof. univ. dr. Ioan Ianos Ultima actualizare
24.Apr.2010
|
Gradul de implicare al echipei de cercetare
Membru din echipa *
Activitati
|
Ianos Ioan
|
Tineri cercetatori
|
|||
Peptenatu Daniel
|
Zamfir Daniela
|
Pintilii Radu
|
Vanau Gabriel
|
||
Activitatea 1
din obiectivul 1 (2007)
|
da
|
|
|
|
da
|
Activitatea 2
din obiectivul 1 (2007)
|
da
|
da
|
da
|
|
|
Activitatea 3
din obiectivul 1 (2007)
|
da
|
|
|
da
|
|
Activitatea 1
din obiectivul 2 (2007)
|
da
|
da
|
|
da
|
da
|
Activitatea 2
din obiectivul 2 (2007)
|
da
|
|
|
da
|
|
Activitatea 3
din obiectivul 2 (2007)
|
da
|
|
da
|
da
|
da
|
Activitatea 1
din obiectivul 1 (2008)
|
da
|
da
|
da
|
da
|
|
Activitatea 2
din obiectivul 1 (2008)
|
da
|
|
|
|
|
Activitatea 3
din obiectivul 1 (2008)
|
da
|
|
da
|
da
|
|
Activitatea 1
din obiectivul 2 (2008)
|
da
|
da
|
da
|
da
|
|
Activitatea 2
din obiectivul 2 (2008)
|
da
|
|
da
|
da
|
|
Activitatea 3
din obiectivul 2 (2008)
|
da
|
da
|
da
|
da
|
|
Activitatea 1
din obiectivul 3 (2008)
|
da
|
|
|
|
|
Activitatea 2
din obiectivul 3 (2008)
|
da
|
da
|
da
|
|
|
Activitatea 3
din obiectivul 3 (2008)
|
da
|
|
|
|
|
Activitatea 4
din obiectivul 3 (2008)
|
da
|
da
|
da
|
|
|
Activitatea 1
din obiectivul 1 (2009)
|
da
|
da
|
da
|
da
|
|
Activitatea 2
din obiectivul 1 (2009)
|
da
|
|
|
|
|
Activitatea 3
din obiectivul 1 (2009)
|
da
|
|
da
|
da
|
|
Activitatea 1
din obiectivul 2 (2009)
|
da
|
da
|
da
|
da
|
|
Activitatea 2
din obiectivul 2 (2009)
|
da
|
|
da
|
da
|
|
Activitatea 3
din obiectivul 2 (2009)
|
da
|
da
|
da
|
da
|
|
Activitatea 1
din obiectivul 3 (2009)
|
da
|
|
da
|
da
|
|
Activitatea 2
din obiectivul 3(2009)
|
da
|
da
|
da
|
da
|
|
Activitatea 3
din obiectivul 3 (2009)
|
da
|
|
da
|
da
|
|
Activitatea 4
din obiectivul 3(2009)
|
da
|
da
|
da
|
da
|
|
Activitatea 1
din obiectivul 1(2010)
|
da
|
|
|
|
|
Activitatea 2
din obiectivul 1 (2010)
|
da
|
da
|
da
|
|
|
Activitatea 3
din obiectivul 1 (2010)
|
da
|
da
|
da
|
da
|
|
Activitatea 1
din obiectivul 2 (2010)
|
da
|
|
da
|
da
|
|
Activitatea 2
din obiectivul 2 (2010)
|
da
|
|
|
da
|
|
Activitatea 3
din obiectivul 2 (2010)
|
da
|
da
|
da
|
|
|
Activitatea 1
din obiectivul 3 (2010)
|
da
|
da
|
da
|
da
|
|
Activitatea 2
din obiectivul 3 (2010)
|
da
|
|
da
|
da
|
|
Activitatea 3
din obiectivul 3 (2010)
|
da
|
da
|
da
|
|
|
Obiective si activitati si gradul de realizare
An
|
Obiective
(Denumirea obiectivului)
|
Activitati asociate
|
Grad de realizare
|
|
2007
|
1
|
Definitivarea conceptelor de baza si a relatiilor teoretice dintre acestea
|
Documentare individuala privind conceptul de arie profund dezavantajata si de discontinuitate
|
Total
|
Dezbateri la nivelul echipei privind regandirea celor doua concepte de baza, inclusiv a posibilitatilor teoretice de tratare a ariilor profund dezavantajate
|
||||
|
||||
Pregatirea pentru publicare intr-o revista internationala a unui articol prin care sa se supuna dezbaterii termenul de arie profund dezavantajata si necesitatea tratarii diferentiate a acesteia.
|
||||
2
|
Stabilirea unor criterii si a sistemului de indicatori pentru individualizarea ariilor profund dezavantajate la nivel national
|
Analiza experientelor in evidentierea decalajelor intraregionale, prin studiul bibliografiei din domeniu
|
Total
|
|
Formularea de propuneri pentru criteriile si sistemul de indicatori, care sa masoare cat mai fidel diferentierile in nivelul de dezvoltare la microscara.
|
||||
Dezbateri privind definitivarea si validarea sistemului de indicatori.
|
||||
2008
|
1
|
Formarea bancii de date cu indicatori relevanti pentru masurarea nivelelor de dezvoltare la nivelul territorial de baza.
|
Prospectarea institutiilor capabile sa furnizeze central o parte dintre indicatorii semnificativi in individualizarea ariilor profund dezavantajate.
|
Total
|
Dezbateri asupra modalitatii de substituire a unora dintre indicatori, cu altii avand valente similare in reflectarea realitatii
|
||||
|
||||
Colectarea si stocarea datelor statistice si a informatiilor geografice necesare individuaslizarii ariilor profund dezavantajate
|
|
|||
2
|
Delimitarea spatiala a ariilor profund dezavantajate
|
Determinarea ariilor profund dezavantajate avand ca reper intregul spatiu national
|
Total
|
|
Determinarea ariilor profund dezavantajate avand ca element de referinta regiunile de dezvoltare
|
||||
Analiza comparativa a avantajelor si dezavantajelor fiecareia dintre determinari si optiunea pentru una dintre acestea.
|
||||
2009
|
1
|
Analiza ariilor profund dezavantajate si a mediului regional de insertie
|
Selectarea ariilor profund dezavantajate acoperind o cat mai relevanta diversitate. Analize de teren pentru validarea sau nonvalidarea selectiei.
|
Total
|
Aplicarea analizei SWOT pentru individualizarea calitatii mediului intern si a mediului extern al entitatilor selectate
|
||||
|
||||
Ierarhizarea atuurilor si punctelor slabe la nivelul ariilor profund dezavantajate selectate
|
||||
Pregatirea pentru publicare a doua articole care sa fie transmise spre publicare la reviste cotate ISI, precum si a altor 4 articole pentru reviste romanesti de profil
|
||||
2
|
Individualizarea discontinuitatilor la nivelul fiecarei arii profund dezavantajate
|
Stabilirea indicatorilor care sa conduca la individualizarea disparitatilor in interiorul fiecarei arii
|
Total
|
|
Delimitarea arealelor caracteristice, prin rafinarea analizei la nivelul fiecarei arii profund dezavantajate
|
||||
Caracterizarea discontinuitatilor spatiale in interiorul fiecarei arii profund dezavantajate
|
||||
3
|
Cunoasterea si definitivarea mecanismelor capabile sa produca discontinuitati
|
Individualizarea factorilor potentiali generatori de discontinuitati
|
Total
|
|
Ierarhizarea acestora in raport cu impactul pe care il au asupra dezvoltarii locale si interlocale
|
||||
Identificarea lanturilor de interactiuni in momentul stimularii unuia din factori si estimarea efectelor asupra dezvoltarii
|
||||
4
|
Depistarea factorilor principali, generatori de discontinuitati la nivelul fiecarei arii profund dezavantajate, selectate
|
Analiza contextului intern si al mediului extern, adiacent fiecarei arii profund dezavantajate
|
Total
|
|
Sublinierea tipurilor de resurse specifice care sustin factorii cei mai dinamici ai schimbarii locale si interlocale
|
||||
|
||||
Caracterizarea principalilor factori prin prisma capacitatii lor de a genera discontinuitati cu impact asupra dezvoltarii
|
|
|||
2010
|
1
|
Tratamentul ariilor profund dezavantajate caracterizate printr-o puternica omogenitate a nivelului de dezvoltare
|
Evaluarea impactului asupra dezvoltarii pe etape, in raport cu translatia discontinuitatilor marginale spre interior
|
În curs de realizare
(etapa în desfasurare)
|
Evaluarea impactului la nivelul ariei, prin productia de discontinuitati.
|
||||
Estimarea efectelor, la nivelul ariilor selectate, asupra functionalitatii sistemelor locale de asezari
|
||||
2
|
Tratamentul ariilor profund dezavantajate, caracterizate printr-o structura mono-, bi- sau multipolara
|
Simularea proceselor de dezvoltare prin accentuarea decalajului centru-periferie; individualizarea cailor de interventie si de difuzie a dezvoltarii
|
În curs de realizare
(etapa în desfasurare)
|
|
Divizarea ariilor profund dezavantajate in areale arondate centrelor locale de dezvoltare si simularea efectelor unor interventii dirijate la nivelul acestora
|
||||
Transmiterea la reviste cotate ISI a cel putin 3 articole pentru publicare.
|
||||
3
|
Elaborarea unui algoritm general de tratare a ariilor profund dezavantajate prin productia controlata de discontinuitati. Pregatirea pentru publicare a unui volum ingloband rezultatele semnificative obtinute in elaborarea proiectului
|
Sintetizarea metodologiei de cercetare si elaborarea unui algoritm de tratare a ariilor profund dezavantajate pe tipuri principale.
|
În curs de realizare
(etapa în desfasurare)
|
|
Prelucrarea rezultatelor obtinute si pregatirea volumului de sinteza privind productia controlata de discontinuitati si utilizarea acesteia in dezvoltarea ariilor profund dezavantajate.
|
||||
Predarea la editura a volumului definitivat, precum si a 4 articole care vor fi transmise unor reviste de larga circulatie internationala.
|
- Contributii la abordarea academica a conceptului de discontinuitate, prin cunoasterea mecanismelor de geneza si a modalitatii de utilizare;
topicId=55;
topicId=72;
org_id=59&culture_var=en&journal_id=13&segment=en&issue_id=1781;, vol.7, nr.1, pg.87-96,
id_editie=392&serie=GEOGRAPHIA&nr=1&an=2009;
Ianos Ioan, Cepoiu Loreta, Pintilii Radu (2008), La fragmentation fonctionnelle du périphérique de Bucarest et le modele d’un espace de soutien pour le développement de perspective de la capitale, Seminarul Geografic «D. Cantemir», nr.27, p.35-48.
Ianos Ioan (2008), The role of Romanian University in Local and Regional Development, Geographica Timisiensis, vol.XVII, 1-2, p. 17-31.
Ianos Ioan (2008), Remarks on the relationship between regional image and minorities in Romania, BSGR, XIII – XIV (XXCIII-XXCIV), p.39-57.
În cadrul planului de lucru al proiectului, faza pe anul 2007, au fost realizate cele doua obiective propuse: a)definitivarea conceptelor de baza si a relatiilor teoretice dintre acestea; b)stabilirea unor criterii si a sistemului de inidicatori pentru individualizarea ariilor profund dezavantajate la nivel national. a) Pentru atingerea primului obiectiv s-au desfasurat activitati asociate care au vizat documentare privind conceptele de arie profund dezavantajata si cel de discontinuitate, dezbaterea si regândirea celor doua concepte, inclusiv a posibilitatilor teoretice de tratare a acestor arii. Documentarea individuala asupra acestor aspecte a constat în consultarea unor lucrari de specialitate printre care se numara: - Regional Policy in Europe, în Regional Policy and Development Series 11, Jessica kingsley Publishers, London and Bristol, Pennsylvania, 1997, (autor Artobolevskiy S.). - Sisteme teritoriale, Editura Tehnica, Bucuresti, 2000, (autor Ianos I.). - Transition, Cohesion and Regional Policy in Central and Eastern Europe (eds. J.Bachtler, R.Downes and G.Gorzelak), Ashgate publishers, Aldersholt, 2000. - Less favoured areas and regional development in Romania, în “Regions and Cities in the Global World, Essays in Honour of Gyorgy Enyedi (ed. G. Horvath), Centre for Regional Studies, HAS, Pecs, 2000 (autor Ianos I.) - Domestic Migration and Economic Policies in Post-totalitarian Romania, Restructuring, Stability and Development in Southeastern Europe (Conference Procceedings), University of Thessaly, Volos, 2001 (autor Ianos I.). - La region: essai de definition, Annales de Geographie, 1962 (autor Juillard E.) - Regional Development, Regional Policies and Regional Planning, Regional Studies, 4, 1970 (autor Kuklinski A.). - Carta Verde, Politici de dezvoltare regionala în România, 1997. Conceptul de arie profund dezavantajata. Ariile profund dezavantajate, în esenta, reprezinta ariile cele mai slab dezvoltate dintr-un spatiu, ca urmare a unui complex de factori care au generat gradul de puternica subdezvoltare. Definirea acestor tipuri este foarte importanta în eforturile tarii sau comunitatilor locale si regionale de a reduce tensiunile teritoriale, generate de cele mai mari discrepante în gradul de dezvoltare. Foarte strâns corelata cu politica de dezvoltare regionala, o parte a ariilor profund dezavantajate va fi inclusa între ariile prioritare în procesul de implementare a politicii de dezvoltare regionala. Evaluarea ariilor profund dezavantajate trebuie sa tina cont de doua elemente de baza: scara de analiza si timpul. Scara este foarte importanta în definirea acestora, deoarece la nivel national este vorba de o alta medie pentru masurarea distributiei indicatorilor specifici, în raport cu media la nivel regional. Ariile neincluse între cele dezavantajate la nivel national, pot fi extrem de dezavantajate la nivel regional sau local. Acutizarea problemelor devine din ce în ce mai clara si mai bine individualizata la nivelele inferioare ale unitatilor spatiale. În acelasi timp, am putea adauga nivelul de dezvoltare a regiunii, care poate influenta actiunile pentru stabilirea ariilor profund dezavantajate. Existenta unor mici arii profund dezavantajate într-o regiune dezvoltata apare ca o arie catastrofica, cu toate ca aceasta nu este sub nivelul unuia similar dintr-o regiune subdezvoltata. În acest ultim caz discrepantele dintre ariile avantajate si dezavantajate nu sunt atât de mari, dar au o semnificatie sporita la nivel local. Conceptul de discontinuitate. Ideea de discontinuitate îsi are originea în opera geografului francez Camille Vallaux, care în opozitie cu opinia generalizata a vremii ca spatiul este doar întindere, sesizeaza ca spatiul se poate caracteriza prin diversitate si contrast. Acesta este definit ca un hiatus fara tranzitie nuantata între doua caracteristici dintr-o entitate, individualizata într-un anumit spatiu. Dupa acelasi autor, discutam de diversitate când între doua caracteristici ale aceleiasi entitati, tranzitiile se fac pas cu pas, nesesizabile ochiului. Ideile emise de Vallaux au fost multa vreme uitate de catre comunitatea stiintifica, atrasa tot mai mult de elementele de continuitate a spatiului, continuitate exprimata prin omogenitate. Adeptii geografiei vidaliene au considerat prioritare regiunile omogene, pe care le analizau fara a observa si elementele care le articuleaza în ansambluri mult mai complexe. Pentru acestia ansamblul rezulta din treceri progresive de la o regiune la alta, fiind accentuate în special elementele de natura morfologica. Concluzia este ca geografii, atrasi de caracterul continuu al spatiului pâna în preajma anilor `60 ai secolului XX au omis natura discontinua a acestuia, aceea generatoare de fluxuri teritoriale si vinovata de complicarea permanenta a structurilor spatiale. Analizând tipul de sinergism si coerenta componentelor spatiale, am putea emite urmatorul postulat: sinergismul teritorial asigura articularea structurilor spatiale si se exprima printr-un anumit mod de organizare spatiala. Sinergismul teritorial este unul pe orizontala determinând orientarea fluxurilor teritoriale spre si de la anumite centre de convergenta. Prin sistemul de relatii, având la baza filtrarea fluxurilor teritoriale, în raport de calitatea si tipul acestora si productia de fluxuri dintr-o gama superioara, se realizeaza permanent geneza dicontinuitatilor. Productia de discontinuitati este strâns legata de interactiuni, dar si de tendinta de autonomizare a unor entitati. Întreaga organizare spatiala a lumii este axata pe sisteme de discontinuitati care pot fi fluu sau nete, dar ale caror efecte ramân aceleasi, pe ansamblu. Efervescenta generala, tot mai accentuata pe masura cresterii demografice si a structurarii economice, se afla la originea productiei de discontinuitate. Aceasta face ca spatiul privit global sa fie fundamental discontinuu Datorita relativitatii notiunilor de continuitate si discontinuitate spatiala, am putea generaliza ideea ca unitatea spatiului se realizeaza prin elemente de continuitate, ceea ce se concretizeaza prin unirea separarilor, iar diversificarea acestuia este asigurata prin discontinuitati ce separa o uniune de entitati. Importanta discontinuitatilor este esentiala în aceasta separare, pentru ca permit individualizarea sistemele spatiale. În raport cu sistemele spatiale, sistemele teritoriale sunt strâns conectate de comunitatile umane si au în vedere tinte pe care si le propun acestea în procesul de gestiune a teritoriului pe care îl detin Pe baza documentarii teoretice si a aprofundarii celor doua concepte s-a definitivat un articol ce urmeaza a fi trimis spre publicare referitor la disparitaritile si disfunctionalitatile din aria metropoliotana a municipiului Bucuresti. b) Pentru atingerea celui de-al doilea obiectiv, pe baza analizei experientelor în evidentierea decalajelor intraregionale si a dezbaterilor din cadrul echipei de cercetare au fost formulate propuneri privind criteriile si sistemul de indicatori cu scopul de a masura diferentierile în nivelul de dezvoltare la microscara. În individualizarea ariilor profund dezavantajate s-a pornit de la evaluarea nivelelor de dezvoltare, înregistrate pe unitati administrative elementare. Datorita evidentelor statistice, cu foarte putini indicatori elementari relevanti s-au folosit doar 8 indicatori, acoperind o mare parte a spectrului de caracteristici ale nivelului de dezvoltare: rata cresterii recente a populatiei, suprafata locuibila/locuitor, numar de locuitori/medic, ponderea populatiei active din total populatie, gradul de analfabetism, mortalitatea infantila, numarul de abonamente telefonice la 1000 locuitori. Dupa standardizarea valorilor si obtinerea unui indicator general de dezvoltare, pentru fiecare comuna s-a trecut la agregarea spatiala a acestora, obtinându-se diferite arii relativ omogene. În conturarea acestora a intervenit si factorul subiectiv, care a condus la includerea într-o vasta arie dezavantajata si a unor localitati rurale dezvoltate sau chiar orase, dar situate izolat într-o masa de comune cu un nivel de dezvoltare foarte coborât. În principiu, pentru analiza detaliata a ariilor profund dezavantajate si pentru depistarea unor tratamente specifice ale acestora sunt importante urmatoarele: a)folosirea unui cadru adecvat de analiza pentru identificarea limitelor ariilor extrem de dezavantajate; la nivel national este suficienta folosirea judetelor sau grupurilor de judete, dar la nivel regional analiza este necesar a se face la nivel de comuna; acest cadru ofera imaginile corecte asupra discrepantelor teritoriale; la nivel national analiza ariilor profund dezavantajate, individualizate la nivele inferioare, trebuie sa tina cont de efectele acestora asupra structurii si dinamicii vietii social-economice nationale; b)individualizarea factorului determinant sau a setului de factori determinanti responsabili de nivelul foarte scazut de dezvoltare; c)aprecierea impactului teritorial al ariei problema; suprafata direct sau indirect afectata de problemele specifice, care trebuie sa fie corelata cu resursele umane afectate; d)capacitatea de amplificare si de blocaj a unor componente teritoriale asupra dinamicii vietii sociale si economice ale tarii sau regiunii (evaluate prin noi favorabilitati sau restrictii privind procesul de dezvoltare); Utilizând metodologia sus-mentionata, s-au individualizat 40 de arii profund dezavantajate, repartizate în 7 dintre cele 8 regiuni de dezvoltare (regiunea Bucuresti, datorita nivelului de dezvoltare ridicat nu poseda astfel de arii). Cele mai multe arii profund dezavantajate sunt situate în regiunea Sud (sapte), dupa care urmeaza regiunile diametral opuse ca pozitie geografica, Nord-Vest si Sud-Est (cu câte sase). Evident ca nu numarul acestor arii este important, ci numarul de locuitori si chiar al unitatilor administrative afectate. Distributia geografica a acestor arii arata o concentrare a lor în partea sudica a tarii, cu precadere în aria de câmpie, si în nord-vest, fiind localizate în spatiul montan si deluros al Transilvaniei. Extensiunea spatiala a fiecarei arii completeaza aceasta informatie, pentru ca în Moldova sunt numeric putine, însa acestea înglobeaza un numar foarte mare de locuitori si de comune. Pe regiuni, se constata ca ponderea cea mai redusa a populatiei ariilor defavorizate este detinuta de regiunile Vest (5,14%) si Centru (5,96%), cu toate ca acestea sunt cam în acelasi numar, cu cele din regiunea Nord-Est. În aceasta din urma, ponderea populatiei este de 13.7%, deci, de peste 2,5 ori mai mare. În valoare absoluta, însa, numarul populatiei situate în arii profund dezavantajate este de aproape 5 ori mai ridicat în regiunea de Nord-Est fata de regiunea de Vest, de exemplu. Actiunea de identificare a ariilor profund dezavantajate este foarte complicata în conditiile României, deoarece la nivelul fiecarei macro-regiuni este posibila descoperirea mai multor arii problema. Care dintre acestea sunt, într-adevar, cele mai dezavantajate În acest caz este obligatoriu sa distingem criterii specifice pentru nivelele national si regional. Principalele criterii pentru identificarea ariilor profund dezavantajate la nivel national si regional sunt urmatoarele: - contiguitatea spatiala a ariilor geografice; existenta a cel putin 5 unitati elementare de baza (comune si orase), cu vecinatati directe care sa permita agregarea lor teritoriala; - media indicatorului global sa fie situata cu 25% sub nivelul indicatorului global al ariei dezavantajate în care se încadreaza sau cu peste 75% sub nivelul regiunii de dezvoltare; - omogenitatea functionala a spatiului dezavantajat; - valoarea a cel putin unuia dintre indicatorii elementari la nivelul minim pe tara sau la nivelul minim macro-regional; - existenta unor rupturi frapante în nivelele de dezvoltare teritoriala; - impactul teritorial negativ asupra tuturor ariilor vecine; Multimea informatiilor care au stat la baza individualizarii concrete a ariilor profund dezavantajate, lipsa unora considerate esentiale (de exemplu rata somajului la nivel de comuna, imposibil de calculat), precum si estimarile legate de delimitarea propriu-zisa au uneori un caracter subiectiv. In ciuda acestor elemente discutabile realitatea confirma existenta acestor arii, ca fiind cele mai înapoiate din tara. Rezultatele obtinute, prin delimitarea concreta a ariilor profund dezavantajate, pot sa constituie un puternic imbold pentru decidenti spre aprofundarea unor astfel de studii complexe, pentru evaluarea corecta a potentialului lor de dezvoltare, pentru introducerea de facilitati selective în atractia investitorilor, pentru elaborarea unor modele locale de comportament a actorilor si populatiei, care sa conduca la atenuarea diferentelor în nivelele de dezvoltare. Drept urmare, este extrem de util continuarea acestui studiu prin analize de fond întreprinse asupra fiecareia dintre ariile profund dezavantajate individualizate si prin elaborarea unor strategii de dezvoltare care sa fie înaintate Agentiilor de dezvoltare regionale, inclusiv Agentiei Nationale de Dezvoltare. Aceasta din urma ar putea chiar sa cofinanteze astfel de studii, care pot fundamenta optiunile de dezvoltare teritoriala. |
În cadrul planului de lucru, faza pe anul 2008, au fost realizate doua obiective propuse: formarea bancii de date cu indicatori relevanti pentru masurarea nivelelor de dezvoltare la nivelul territorial de baza si delimitarea spatiala a ariilor profund dezavantajate Atingerea obiectivelor s-a realizat printr-o serie de activitati: • Prospectarea institutiilor capabile sa furnizeze central o parte dintre indicatorii semnificativi in individualizarea ariilor profund dezavantajate. • Dezbateri asupra modalitatii de substituire a unora dintre indicatori, cu altii avand valente similare in reflectarea realitatii • Colectarea si stocarea datelor statistice si a informatiilor geografice necesare individualizarii ariilor profund dezavantajate • Determinarea ariilor profund dezavantajate avand ca reper intregul spatiu national • Determinarea ariilor profund dezavantajate avand ca element de referinta regiunile de dezvoltare • Analiza comparativa a avantajelor si dezavantajelor fiecareia dintre determinari si optiunea pentru una dintre acestea. 1. Formarea bancii de date Analiza de detaliu a zonelor profund dezavantajate a avut ca suport o baza de date consistenta relevanta pentru masurarea nivelelor de dezvoltare, la nivelul teritorial de baza. 2. Consideratii teoretice Dezvoltarea regionala reprezinta unul din obiectivele importante în politicile de dezvoltare complexa a natiunilor, mai ales a celor în tranzitie de la economia centralizata la cea de piata. Experienta acumulata de tarile din vestul Europei în domeniul dezvoltarii regionale a demonstrat ca o mai buna distributie teritoriala a resurselor, alaturi de o valorificare superioara a complexului de elemente potentiale, existente la nivel local sau supralocal, devin factori de crestere economica si de echitate sociala (Kuklinski, 1970). Frecvent, sunt folosite ca si concepte de baza doua notiuni: regiunea dezvoltata si regiunea dezavantajata. Pentru a scoate în evidenta anumite prioritati am putea distinge o subcategorie de regiuni dezavantajate si anume cea a regiunilor profund dezavantajate. O provocare majora este elaborarea unei metodologii prin care sa se poata identifica si analiza disparitatile regionale, printr-o abordare sistemica, la nivelul celei mai mici unitati administrative, astfel încât interventiile factorilor de decizie sa fie cât mai eficiente. Obiectivul final al tuturor actiunilor legate de implementarea unei politici regionale este acela de reducere a decalajelor, a disparitatilor, dintre diferitele unitati teritoriale, considerate a fi relative omogene. Pentru realizarea acestui obiectiv se disting patru faze importante: aceptarea politicilor de dezvoltare regionala, identificarea si analiza disparitatilor teritoriale, definirea politicilor de dezvoltare regionala si implementare acestor politici. Acceptarea politicilor de dezvoltare regionala de catre factorii politici este o conditie esentiala pentru demararea diagnozelor teritoriale la nivel nanostructural capabile sa diferentieze disparitatile teritoriale. În analizele regionale este însa, foarte dificil de a depista regiuni extrem de dezavantajate, deoarece regiunea este un spatiu vast (diviziunea teritoriala cea mai mare într-un stat, dupa Juillard, 1966), cu multe subspatii plasate pe diferite nivele de dezvoltare. De aceea, pentru a nu introduce confuzii în abordarea problemelor de dezvoltare este de recomandat folosirea notiunii de arie si nu regiune profund dezavantajata. Situatia concreta a României, cu un nivel general de dezvoltare mult sub media europeana si chiar a tarilor din Centrul Europei, cu mari decalaje regionale, implica adoptarea unor politici flexibile de dezvoltare teritoriala, care sa tina cont de imposibilitatea atenuarii peste noapte a acestor decalaje, pe de o parte, si de resursele financiare foarte scazute de care dispune pentru a induce o crestere economica accelerata în regiunile ramase în urma, pe de alta parte. În acest context, conceptul de arie profund dezavantajata, individualizarea acestor arii la nivel national si modalitatile de tratament al lor constituie obiective importante ale politicii de dezvoltare regionala în România. Politica de dezvoltare regionala, parte integranta a politicii de macrostabilizare si dezvoltare teritoriala, îsi are primele începuturi în mai vechile concepte de dezvoltare armonioasa sau de dezvoltare echilibrata a tuturor judetelor tarii. A fost o perioada în care dominanta deciziilor centrale si orientarea investitiilor de sus în jos a creat impresia unei atenuari a decalajelor teritoriale, luând ca baza de evaluare si monitorizare judetul. Accentul pus apoape în exclusivitate pe dezvoltarea industriei, artificialitatea acesteia au condus la o dezvoltare axata mai putin pe eficienta economica si competitivitate si mai mult pe utilizarea “integrala a fortei de munca”. Esecul acestei politici era previzibil, iar trecerea spre economia de piata a demonstrat efectele deosebit de nocive ale industrializarii extensive, într-o perioada în care concurenta pe piata libera dicteaza formele locale sau regionale ale dezvoltarii. Adoptarea politicii de dezvoltare regionala. Ca urmare, anii care au trecut de la caderea regimului totalitar, precum si necesitatea racordarii la sistemele de valori europene, au demonstrat necesitatea adoptarii unor politici de dezvoltare regionala durabila, politici care sa tina cont ca o cresterea economica reala se poate obtine prin valorificarea atuurilor fiecarei regiuni si a fiecarui loc, si prin restrângerea efectelor pe care le au punctele slabe ale fiecarui spatiu regional. În consecinta, începând cu anul 1995 au fost acceptate principiile care stau la baza dezvoltarii regionale, inclusiv elaborarea în cadrul unui program PHARE a unei politici în domeniu. Derularea timp de doi ani, începând cu luna februarie a anului 1996, a acestui program, a avut ca finalitate elaborarea Cartei verzi privind politicile de dezvoltare în România, a unor legi si acte guvernamentale, a altor materiale de baza, fundamentând cadrul institutional si instrumentele implementarii acestei politici. Astfel, pe baza acestui program s-a trecut la elaborarea si adoptarea legii privind dezvoltarea regionala în România (promulgata în 13 iulie 1998), lege fundamentala pentru o politica adecvata si coerenta în domeniul dezvoltarii teritoriale. Prin aceasta lege s-a stabilit cadrul institutional, reprezentat de organisme centrale adecvate, dar si de organisme functionale la nivelul celor 8 regiuni de dezvoltare. Un element important pentru delimitarea acestor regiuni a fost criteriul populatiei, însemnând depasirea unui prag de 2 milioane locuitori în toate cazurile, la care s-au adaugat si alte criterii precum al complementaritatii functionale. Aceste entitati teritoriale au rezultat în urma asocierii benevole a judetelor, iar una dintre cele mai importante decizii care au urmat a fost cea de alegere a locului de amplasare a viitoarelor 8 Agentii de dezvoltare regionala. Nu peste tot a primat criteriul centralitatii functionale si al accesibilitatii maxime, unele judete care s-au simtit frustrate în perioada regiunilor staliniste, când resedintele lor au fost neglijate, sau s-au împotrivit direct amplasarii viitoarelor agentii în cele mai mari orase din noile regiuni de dezvoltare. Astfel, în Regiunea de Nord-Est, resedinta a fost stabilita la Piatra-Neamt si nu la Iasi, în regiunea Centrala la Alba Iulia si nu la Brasov sau Târgu Mures (interesant este ca judetul Alba a refuzat chiar de la începutul discutiilor apartenenta la aceeasi regiune cu judetul Cluj, prin teama ca resedinta acestuia din urma sa nu arunce în umbra orasul Alba Iulia), în regiunea Sud initial la Alexandria si apoi la Calarasi si nu la Ploiesti sau Pitesti, în regiunea de Sud-Est la Braila si nu la Galati sau la Constanta. Deciziile au fost luate în exclusivitate la nivelul asociatiei judetelor respective si nu la nivel central. În procesul restructurarii economice presiunea sociala a fost extrem de puternica, mai ales în cazul activitatilor din minierit. Pentru atenuarea socului produs de masivele disponibilizari în acest domeniu, în anul 1999 a fost adoptata Legea 20, care a stabilit cele 24 de zone defavorizate, considerate prioritare si care se bucura de facilitati acordate investitorilor pentru diminuarea efectelor înregistrate ca urmare a restructurarii economice. Definirea zonelor defavorizate si probleme ale dezvoltarii acestora. Conform Hotarârii de Guvern HG 191- HG210/1999 si a Legii 20/1999, zonele defavorizate sunt acele arii geografice strict delimitate teritorial, care îndeplinesc cel putin una dintre urmatoarele conditii: a) au structuri monoindustriale, care în activitatea zonei mobilizeaza mai mult de 50% din populatia salariata; b) sunt zone miniere unde pesronalul a fost disponibilizat, prin concedieri colective, în urma aplicarii programelor de restructurare; c) în urma lichidarii, restructurarii sau privatizarii unor agenti economici apar concedieri colective care afecteaza mai mult de 25% din numarul angajatilor care au domiciliul stabil în zona respectiva; d) rata somajului depaseste cu 25% rata somajului la nivel national; e) sunt lipsite de mijloace de comunicatii, iar infrastructura este slab dezvoltata. 3. Delimitarea spatiala a ariilor profund dezavantajate Urmare a unei prime analize întreprinse la nivel national s-au identificat 24 de zone defavorizate localizate în 12 judete. Este foarte interesant ca dupa aceste criterii si dupa modul în care s-au delimitat teritorial, zonele defavorizate la nivel national reprezentau peste 5% din suprafata tarii, ocupând circa 12.000 kmp. Pe judete, cea mai mare suprafata detinuta de zonele defavorizate se întâlnea în judetul Suceava (38%), extinzându-se aproape pe întreg spatiul muntos. Urmeaza, în ordine, judetul Caras-Severin cu circa 28% (2370 kmp), Maramures (26%) si Gorj (23%). Nu s-au facut estimari precise pentru judetele Hunedoara si Alba, dar conform aceleiasi metodologii si în acestea ponderile ar fi depasit 30, respectiv 20%. Aplicarea facilitatilor prevazute în Legea 20/1999, la nivelul acestor arii foarte extinse si nu totdeauna conform cu realitatea ar fi condus, probabil, la mari pierderi pentru bugetul national. Din aceasta cauza se revine asupra acestor zone devaforizate, care se identifica practic cu localitatile miniere, puternic afectate de procesul de restructurare miniera, respectiv de concedierile în masa. Nu totdeauna exista o identitate perfecta între localitate si zona defavorizata, iar ecartul privind numarul de populatie apartinând acestor zone este foarte mare. Spre exemplu, chiar pe teritoriul judetului Gorj, exista o mare diferenta între zona Motru-Rovinari si zona Schela, care este cea mai restrânsa. In consecinta, principalele arii defavorizate în numar de 24 sunt reprezentate de câte trei localitati miniere în judetele Caras-Severin, Bihor, Gorj si Salaj, câte doua în judetele Hunedoara, Maramures si Prahova si câte una în judetele Bistrita-Nasaud, Harghita, Covasna, Bacau si Tulcea. Zonele defavorizate mentionate au acest statut pâna în anii 2008 sau 2009, orizont de timp ciudat fixat, având în vedere complexitatea foarte diferita a acestor zone defavorizate. Astfel, într-un orizont de timp mult mai redus se va rezolva impactul restructurarii industriei miniere în localitatea Ip si în altul în cazul Vaii Jiului, acolo unde este vorba de o întreaga aglomeratie urbana, axata în exclusivitate pe industria miniera. Deja în primele trei luni de functionare a procesului de asistenta pentru cele 24 de zone defavorizate s-au remarcat câteva fapte semnificative. Astfel, în evidentele Agentiilor de dezvoltare regionala se afla circa 460 de investitori, care au creat peste 2700 locuri de munca, urmând ca în scurt timp numarul acestora sa se dubleze. Aparent ridicat, acest numar nu acopera nici pe departe numarul celor disponibilizati sau al celor în cautarea primului loc de munca. Pe regiuni, deja exista investitii care pot fi catalogate ca promitatoare, având în vedere volumul lor si mai ales timpul foarte scurt care a trecut de la punerea pe rol a legii respective. Astfel, cele mai mari investitii se pare ca au avut loc în regiunea de Nord-Est, acolo unde îsi deruleaza afacerile 111 firme straine si autohtone. Dintre acestea doar 18 au îndeplinit criteriile pentru primirea unui certificat de investitor, restul posedând certificate provizorii. Capitalul social al agentilor economici care au investit aici este cifrat la circa 60 mild. Lei. Au demarat afaceri firme importante din tari ca Germania, Olanda, Elvetia, Israel, principalul domeniu de interes fiind industria de prelucrare a lemnului, la care se adauga industria confectiilor si tricotajelor si cea a prelucrarii laptelui. Astfel de investitii, desi nu de mari dimensiuni (cea mai importanta fiind de 13 milioane dolari în orasul Gura Humorului), demonstreaza potentialul de atractie pe care îl au astfel de arii si mai ales atractia determinata de fiscalitatea extrem de redusa. Ca urmare un astfel de statut poate da roade în situatia în care este bine definit si aplicat. In aceste conditii, studiile vizând ariile profund dezavantajate apar ca o necesitate, folosind prin pârghii fiscale potentialul intrinsec al acestor arii, în conditiile atractiei unui capital autohton sau strain important. Având în vedere ca aceste arii au un grad ridicat de accesibilitate se poate miza chiar pe o atractie sporita a potentialilor investitori. Este cert ca în România exista, într-adevar, nenumarate arii defavorizate, unele foarte extinse si ca la acestea s-au adaugat altele generate exclusiv de fenomene tipice restructurarii economice actuale. Dintre aceste arii defavorizate unele sunt deosebit de profunde, necesitând o strategie proprie de dezvoltare si care nu trebuie tratate ca ariile defavorizate determinate de un singur element. Pentru stabilirea ariilor dezavantajate într-o regiune sau într-un stat este necesara o foarte buna analiza la nivelul celor mai mici diviziuni administrative sau de alta natura, utilizând mai multi indicatori ce caracterizeaza principalele domenii social-economice: economia, potentialul uman, infrastructura, starea sociala, comportamentul cultural al comunitatilor locale. Practic, am putea asimila notiunea de arie dezavantajata cu cea de arie problema, chiar daca termenul de dezavantaj, conduce la un punct de vedere global în abordarile regionale. Deci, aceste arii dezavantajate sunt constituite din diferite grupari de comune si orase, ale caror trasaturi sunt mult sub media la nivel national sau regional. Ariile dezavantajate pot fi divizate în doua categorii: - arii dezavantajate speciale, individualizate printr-una sau doua caracteristici, plasate sub media pe tara sau regionala (spre exemplu, arii afectate de un somaj ridicat, arii cu o puternica degradare a solului, arii poluate, arii izolate s.a.); - arii dezavantajate globale, relevate prin valorile a mai multor indicatori, care exprima o multitudine de parametri, situati sub media la nivel national sau regional (spre exemplu, arii cu saracie, arii cu infrastructura foarte deficitara). Majoritatea acestor tipuri de arii sunt suprapuse pe arii geografice clar definite, unde exista unul sau doua elemente naturale restrictive (Delta Dunarii, Muntii Apuseni, Depresiunea Petrosani). Identificarea si analiza disparitatilor teritoriale se realizeaza pe baza indicatorilor statistici selectati diferentiat, pentru individualizare si de analiza, prima categorie cuprinde indicatori selectati în functie de scopul demersului, astfel încât sa surprinda cât mai bine realitatea teritoriala. La indicatorii suport se apeleaza pentru a suprinde în detaliu determinantii disparitatilor teritoriale. Sistemul de indicatori folosit pentru identificarea disparitatilor teritoriale cuprinde patru clase reflectând starea demografica, starea economiei, infrastructura si standardul de viata, fiecare categorie considerata ca influentând în mod egal dezvoltarea. Starea demografica a fost apreciata pe baza a trei indicatori: intensitatea depopularii, ponderea populatiei peste 60 de ani si indicele de vitalitate ca raport între populatia totala si populatia cu domiciliu stabil. Acest raport surprinde atractivitatea unor localitati pentru populatia flotanta atrasa de regula aici pentru activitatile economice. Starea economiei a fost analizata pe baza a cinci indicatori: dependenta economica, ponderea somajului în populatia activa, ponderea populatiei ocupate în populatia activa si densitatea fiziologica. Infrastructura, element indispensabil dezvoltarii a fost analizata pe baza unui set complex de indicatori ce cuprinde: suprafata locuibila pe locuinta, modernitatea infrastructurii rutiere (ca raport între lungimea strazilor modernizate si lungimea totala a strazilor) si indicele infrastructurii medicale (numarul de farmacii la 1000 de locuitori). Standardul de viata a fost cuantificat printr-un set de indicatori ce surprind direct sau indirect calitatea vietii: ponderea populatiei ocupate în agricultura în total populatie ocupata, ponderea locuintelor cu apa curenta din total locuinte, suprafata locuibila pe locuitor, ponderea locuintelor cu baie proprie în total locuinte, migratia neta, ponderea populatiei absolvente de studii liceale si superioare în total populatie. Ponderea populatiei ocupate în agricultura arata în contextul socio-economic actual din individualizeaza spatii geografice întinse defavorizate în care acest indicator are valori ridicate. Migratia neta este un indicator care surprinde fluxurile de populatie, în special activa, generate de zonele cu un standard de viata scazut. Aprecierea standardului de viata prin ponderea populatiei absolvente de studii liceale si superioare în total populatie s-a realizat pornind de la ideea ca o populatie educata are exigente mai mari fata de conditiile de locuire si mediu social si economic al unei asezari. De asemenea o populatie educata se distinge prin calitatea participarii în procesul de dezvoltare si decizie. |
Faza 2009 Etapa I
|